Rugaciunea - o cale de comunicare cu Dumnezeu
Pentru început sa definim ce este rugăciunea, de câte feluri este și ce putem realiza cu ea și prin ea.
O definiție dragă mie a RUGĂCIUNI ne-o dă părintele duhovnic ILIE CLEOPA: - Rugăciunea este hrana sufletului. Așa cum noi nu putem trăi fară mancare, fară apa, fară lumina tot așa si sufletul nu poate trai fară rugăciune.
Tot el ne explică și treptele rugăciuni:
Pentru începători sunt 4 feluri de rugăciune:
1. rugăciunea buzelor: Apostolul Pavel spune – ”Aduceți Domnului roada buzelor voastre”,
2. rugăciunea limbi: așa cum scrie în psaltire – ” Și L-am înalțat pe EL sub limba mea”,
3. rugăciunea gurii: ”bine voi cuvânta pe Domnul în toata vremea, pururi lauda Lui în gura mea”,
4. rugăciunea glasului: ”cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat”,
Acestea patru rugăciuni sunt rugăcinile de începător.
Apoi trebuie să trecem mai departe, să trecem la înțelegerea minți a ceea ce zice gura, adică :
5. rugăciunea mintii,
Apoi ce zice gura și înțelege mintea trebuie să simtă inima, adică:
6. rugăciunea inimi sau rugaciunea cea curata. Este rugăciune la care coboară mintea în inimă, este cea la care ajunge unul din 10 000 dintre cei care se silesc spunea sfântul Isac Sirul.
7. rugăciunea de sine miscatoare. Atunci când te rogi permanent – ”eu dorm și inima mea se roagă neîncetat” Apostolul Pavel zice: ”Neîncetat va rugati Lui”
8. rugăciunea văzătoare. Atunci când vezi ce se întâmpla la distanță. Sfântul Antonie cel Mare avea această clarvedere.
9. rugăciunea contemplativa sau duhovnicească, se mai numește și răpirea minții. Cu această rugăciune s-a ridicat Apostolul Pavel până la al 3-lea cer și se mai numește - vedere dumnezeiască. La această rugăciune se zice că ajunge doar unul din neam în neam, așa spun Sfintii Părinți.
Pr. Arsenie Papacioc spune ca rugaciunea este Inima ta in inima lui dumnezeu, este o tacere adanca, este totul, este o stare dincolo de inchipuirea omeneasca.
Rugăciunea, împreună cu postul și milostenia, este unul din cei trei stâlpi ai evlaviei, după cum arată Mântuitorul Iisus Hristos în predica de pe muntele fericirilor (Matei 6, 1-18). Biserica Ortodoxă învață că toate virtuțile și harurile lui Dumnezeu se obțin în primul rând prin rugăciune.
În mod propriu, rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu (cf. Evagrie Ponticul). Este o realitate care ne pune în legătură cu Dumnezeu (Arhim. Teofil Părăian). În fond, rugăciunea este un mijloc de a sta în fața lui Dumnezeu sau în fața celor către care le este adresată rugăciunea: în fața Maicii Domnului, în fața sfinților lui Dumnezeu cu care vorbim în mod real, când într-adevăr ne unim gândurile și simțirile noastre cu textele liturgice de rugăciune. Arhimandritul Teofil Părăian, Întâmpinări http://www.nistea.com/Intampin1.html#Experienta
Apoi rugăciunea este de mai multe feluri:
Rugăciunea personală
Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiția spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: intră în cămara ta au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.
Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta. Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru.
Rugăciunea neîncetată
Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către tesaloniceni scrie: Rugați-vă neîncetat (5, 17), iar romanilor le spune: la rugăciune stăruiți (12, 12). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, rugăciunea lui Iisus care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.
La rândul lui, sfântul Maxim Mărturisitorul extinde viziunea despre rugăciunea neîncetată într-o tâlcuire din Răspunsurile către Talasie, în care spune: Rugăciunea neîntreruptă constă în a avea mintea lipită de Dumnezeu cu multă evlavie și cu dor, a atârna pururea cu nădejdea în El și a te încrede în El în orice ai face și ți s-ar întâmpla. (Filocalia, vol.3).